Familia și orașul
Numele de familie Sinadino e încrustat adânc în istoria Chișinăului, deoarece a dat capitalei Basarabiei câțiva primari de excepție, câțiva oameni politici de primă mărime și dezvoltatori ai orașului. Fiecare dintre reprezentanții familiei de excepție merită o biografie separată, dar soarta cea mai tragică a căzut pe umerii ultimului reprezentant al familiei Sinadino – Pantelimon. A cunoscut culmea gloriei politice, fiind deputat în Duma Rusiei țariste, în Sfatul Țării, în Parlamentul României, a cunoscut satisfacția ocupării fotoliului de primar al Chișinăului, și a cunoscut toată mizeria GULAG-ului sovietic. Tatăl său a fondat și a fost primul director al Băncii Orășenești (actualmente Sala cu Orgă), iar împreună cu fratele Ioan au zidit o altă bijuterie arhitecturală – Biserica Grecească din capitală, astăzi biserica ortodoxă Sf. Pantelimon.
Pantelimon s-a născut la 17 iulie 1875 în Chișinău, în familia unui negustor grec – Victor Sinadino. Tânărul Pantelimon a urmat studiile la Liceul nr. 1 din Chișinău, iar mai apoi la Universitatea din Kiev, specializându-se în medicină. A mai studiat și Economia și Finanțe, pășind pe urmele tatălui său. În perioadele 1903–1904, 1905–1907 și 1909–1910 a fost primar de Chișinău, iar între anii 1907–1917 a fost membru al Dumei de Stat a Imperiului Rus. În 1933 devine membru al Partidului Național Liberal și este ales în Parlamentul României.
Biserica Sfântul Pantelimon
Biserica Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, cunoscută și ca Biserica Grecească, a fost ctitorită de frații Ioan și Victor Sinadino. Construit în stil neobizantin după proiectul arhitectului Alexandru Bernardazzi, lăcașul a fost finalizat în anul 1891. În subsol a fost amenajat cavoul familiei Sinadino. După perioada de închidere și utilizare în alte scopuri din epoca sovietică, biserica a fost redeschisă pentru slujbe în anul 1992. Istoria ei păstrează legătura dintre familia Sinadino și patrimoniul arhitectural al Chișinăului.
Completare documentată după Visit Chișinău.
Ultima adresă
A fost arestat la 9 iulie 1940 de către N.K.V.D. și ținut în închisoarea din Tiraspol. În 1941, în legătură cu izbucnirea războiului, a fost transferat la închisoarea din orașul Penza, după care a dispărut fără de urmă. Soția Xenia și cei doi copii, Alexandra și Victor, au reușit să scape, refugiindu-se la București. Cavoul familiei Sinadino de la Biserica Grecească a fost distrus de către autoritățile sovietice, iar biserica transformată în restaurant.
Ultima adresă a familiei Sinadino o găsim pe str. Veronica Micle 10 din Capitală. O casă modestă, într-un etaj, ridicată în 1868, arhitectura casei fiind realizată în stil neoclasic.
Povestea într-un document
Text editabil, fotografii și surse, într-un document Word.
Descarcă DOCXDescarcă codul QR